Introducere

• Nu există îndoială că axa microbiom–creier (MBGA) reprezintă una dintre cele mai active arii de cercetare în psihiatrie și neurologie contemporană. Nenumărate sinteze recente reafirmă caracterul bidirecțional al comunicării dintre intestin și creier, prin mecanisme nervoase, imune, endocrinene și metabolice, iar perturbările în compoziția microbiomului pot afecta emoțiile, comportamentul, procesarea stresului și funcția cognitivă. În plus, literatura evidențiază faptul că afecțiunile mentale precum tulburările de anxietate, depresia, schizofrenia, tulburările afective, OCD sau tulburările de spectru autist pot avea asocieri semnificative cu profiluri diferite ale microbiomului.

Domenii principale de evidență în literatura selectată

1) Legătura MBGA în tulburări psihice majore

• Progresul în înțelegerea MBGA indică o asociere între compoziția microbiomului intestinal și severitatea simptomelor în tulburări afective și psihotice, sugerând potențialul țintelor microbiomice pentru intervenții terapeutice (de exemplu probiotice, prebiotice, transfuzii de microbiotă) în cadrul tulburărilor de dispoziție și ale anxietăți. De asemenea, revizii și analize bibliometrice subliniază că relația dintre microbiom și MBGA este din ce în ce mai relevantă pentru înțelegerea evoluției și răspunsului la tratament în tulburările afective și psihotice.

2) Tulburări specifice și profiluri microbiomice

• Social Anxiety Disorder (SAD): studiul Butler et al. indică o alterare în compoziția și funcția microbiomului la SAD, consolidând ideea că microbiomul poate influența rețelele sociale și funcția „creierului social” prin MBGA.
• OCD: literatura existentă sugerează interacțiuni complexe între microbiom și simptomatologia OCD, cu potențial pentru intervenții microbiomice ca adjuvant în tratament, deși baza de dovezi este încă în stadiu de dezvoltare, necesitând studii clinice riguroase.
• Schizofrenie: studii observaționale și meta-analize indică diferențe în compoziția microbiomului la schizofrenie și relații potențiale între anumiți taxa (ex. Ruminococcaceae) și severitatea simptomelor negative, sugerând atât rol în etiologie, cât și în răspunsul la tratament prin intervenții microbiomice . Totuși, un număr semnificativ de studii rămân cu designuri transversale, ceea ce limitează inferența cauzală .
• Tulburări afective majore: literatura sintetizată arată potențialul de folosire a profilurilor microbiomice ca biomarkeri pentru răspuns la tratament sau pentru stratificarea clinică, precum și posibilitatea utilizării probioticelor ca adjuvant în depresie și tulburări anxioase.

3) Mecanisme ale axei MBGA

• Mecanismele posibile includ: (a) transmiterea prin nervul vag, (b) citokine/peptide intestinale, (c) metaboliți microbieni cum ar fi neurotransmițătorii (GABA, 5-HT), (d) influența axei HPA, (e) modificări în permeabilitatea intestinală și răspunsul imun, toate acestea contribuind la aranjamentele de comunicare între microbiom și creier. Sistemele de interacțiune sunt bidirecționale, iar modificările în microbiom pot declanșa modificări în comportament, iar intermedierea în sens invers poate apărea prin răspunsuri la stres, alimentație și farmacoterapie.

4) Aplicabilitate clinică și direcții de cercetare

• Intervenții microbiomice: utilizarea probioticelor, prebioticelor, psihobiotice și, în unele cazuri, a transplantului de microbiotă (FMT) sunt discutate ca strategii complementare în managementul tulburărilor mentale, cu date mixte dar în creștere în susținerea potențialului terapeutic, în special ca adjuvanți la tratamentul standard sau pentru ameliorarea simptomelor la subgrupuri ale pacienților .
• Modele animale și studii translaționale: multe observații provin din modele animale sau din studii translaționale, iar validitatea cauzală în oameni necesită studii longitudinale, randomizate și intervenționale riguroase.

5) Robustețe metodologică și limitări

• O problemă centrală indicată în literatură este faptul că multe studii despre MBGA în tulburări mentale au designuri cross-sectional, ceea ce limitează capacitatea de a trasa concluzii despre cauzalitate sau direcționalitate. În plus, o parte din rezultatele provin din analize bibliometrice sau sinteze care, deși utile pentru orientare, necesită confirmare experimentală prin studii sistematice și controale riguroase . În particular, în tulburări precum schizofrenie sau OCD, diferențele în microbiom pot reflecta efecte secundare ale medicamentelor, dietelor sau comorbidităților, necesitând ajustări pentru confounders, replicare în populații diverse și definire clară a mecanismelor implicate .

Concluzie integrată

• Conexiunea dintre microbiom și sănătatea mentală este robust documentată ca un sistem complex și bidirecțional, cu multiple căi de comunicare MBGA, implicând reacții imune, mediatori neuroactivi și axe neuroendocrine. În practica clinică, această relație sugerează două direcții: (1) utilizarea profilurilor microbiomice ca biomarkeri pentru predictibilitatea răspunsului la tratament sau pentru stratificarea pacienților cu tulburări mentale; (2) explorarea intervențiilor microbiomice (probiotice, prebiotice, psihobiotice, FMT) ca adjuvante la terapiile standard, în special pentru depresie, anxietate, SAD, OCD și unele tulburări psihotice, cu o atenție deosebită pentru designul studiilor, validitatea cauzalității și diferențierea efectelor specifice drumurilor biologice implicate . Avansurile bibliografice recente în bibliometrie redesenează peisajul în care MBGA poate fi un pilon al înțelegerii și al tratamentului în multiple afecțiuni mentale, dar evidențiază totodată necesitatea unui cadru metodologic riguros pentru a clarifica direcționalitatea și mecanismele exacte implicate.

Articole din această categorie

dr. Iancu Cezar - medic de familie